Accentul și stød-ul în limba daneză

Accentul

Ca şi în celelalte limbi germanice, în daneză accentul cade de obicei pe prima silabă, existând însă unele excepţii:

 

 

1)         Prefixele be-, er- şi uneori for- sunt neaccentuate, accentul trecând pe a doua silabă a cuvântului.

Exemplu:

betale = a plăti; erkende = a recunoaşte; forstå = a înţelege

Excepţie

forlag = editură (accentul cade pe prima silabă)

 

 

2)         Multe cuvinte străine, mai ales din franceză, au accentul pe ultima silabă

Exemplu:

grammatik = gramatică; telefon = telefon

 

3)         Sufixele -ere, -eri, -i, -ik, -tion, -tør, -ur poartă accent, deplasând astfel accentul la finalul cuvintelor.

Exemplu:

presentere = a prezenta; bageri = brutărie; geni = geniu; fonetik = fonetică; station = gară; direktor = director; kultur = cultură

 

4)         Sufixul -inde (cu care se alcătuiesc substantive feminine) este accentuat

Exemplu:

lærerinde = învăţătoare

Stød-ul (Ocluziunea glotală)

Stød-ul este o caracteristică a pronunţiei limbii daneze. El constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă forţat. Stød-ul se produce doar  pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale vibrează. Deci stød-ul afectează doar sunetele sonore şi se realizează:

a)         pe o vocală într-o silabă cu vocala lungă;

b)         pe un diftong;

c)         pe o consoană finală,  într-o silabă alcătuită dintr-o vocală scurtă şi o consoană finală sonoră.

Consoanele surde p, t, k, b, d, h, s, f nu pot avea stød.

Mulţi vorbitori nedanezi au tendinţa de a articula prea tare stød-ul ducând astfel la o pronunţie nefirească a limbii. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandată o mai rară folosire a stød-ului, decât o pronunţare exagerată a lui.

Iată în cele ce urmează câteva reguli pentru utilizarea stød-ului:

1)         Majoritatea cuvintelor monosilabice au stød, dacă îndeplinesc condiţiile necesare.

Exemplu:

bro = pod; to = doi; stor = mare

Primesc stød şi substantivele monosilabice cu sufixul genitival -s (bros = al, a podului), adjectivele monosilabice cu desinenţa -t a neutrului (stort = mare) şi verbul la formele monosilabice (at gå = a merge; han går = el merge).

Stød-ul mai apare la cuvintele bisilabice provenite din cuvinte monosilabice (ager = ogor, provenit din akr); într-o serie de sufixe folosite pentru crearea de substantive, adjective sau verbe, de exemplu -hed, -dom, -skab, -bar (enighed = unire; lærdom = erudiţie; venskab = prietenie; frugtbar = roditor).

În multe cuvinte de origine străină (franceză), mai ales la substantivele terminate în -ion (organisation = organizaţie) şi la toate verbele terminate la infinitiv cu -ere (arrivere = a sosi) apare stød.

În cuvintele compuse, ultima componentă îşi menţine stød-ul, dacă îl avea (bil = automobil, personbil = automobil de persoane).

2)         Nu se produce gløt:

a)         În cuvintele monosilabice terminate cu o vocală scurtă şi o consoană surdă.

Exemplu: kat = pisică; kop = ceaşcă

b)         Cuvintele bisilabice terminate în –e nu au stød.

Exemplu: pære = pare; kone = soţie

La aceste cuvinte stød-ul nu apare, de obicei, nici la forma articulată sau cea de plural. Stød-ul lipseşte şi la forma, de obicei bisilabică, a infinitivului verbelor simple (at tale = a vorbi).

Ți-a plăcut acest articol? Ai cumva întrebări sau sugestii? Lasă-ne mai jos un comentariu și îți vom răspunde cât mai repede posibil.

Nu uita să ne dai și un like pe pagina noastră de Facebook.

sursa FOTO