Cum sa Folosesti Verbul in Limba Daneza



Infinitivul

În limba daneză forma de infinitiv a verbelor se termină de obicei in -e şi este precedată de at.

Exemplu:

at komme        = a veni

at gå                = a merge

at arbejde        = a munci

Forma de indicativ prezent se formează prin adăugarea terminaţiei -r la forma de infinitiv (cu câteva excepţii) şi este aceeaşi la toate persoanele.

Exemplu:

at komme = a veni

jeg kommer                 = eu vin

du kommer                 = tu vii

han/hun kommer         = el/ea vine

vi kommer                  = noi venim

i kommer                    = voi veniţi

de kommer                 = ei/ele vine

at skrive = a scrie

jeg skriver                   = eu scriu

du skriver                   = tu scrii

han/hun skriver           = el/ea scrie

vi skriver                     = noi scriem

i skriver                       = voi scrieţi

de skriver                    = ei/ele scriu

at spise = a mânca

jeg spiser                     = eu mănânc

du spiser                     = tu mănânci

han/hun spiser = el/ea mănâncă

vi spiser                      = noi mâncăm

i spiser             = voi mâncaţi

de spiser                     = ei/ele mănâncă

Există unele verbe însă care la infinitiv au alte terminaţii: at bo (a locui), at synes (a gândi, a crede), at dø (a muri), at gå (a merge), etc.

O excepţie de la regula de mai sus o constituie verbele modale, care se conjugă într-un mod aparte precum şi alte câteva verbe.

Exemplu:

at have = a avea :                   jeg har = eu am

at være = a fi :                        jeg er = eu sunt

Jeg er fra København. (Eu sunt din Copenhaga.)

Peter kommer fra Odense. (Peter vine din Odense.)

Thomas har en guitar. (Thomas are o chitară.)

Karin spiser gerne pærer. (Karin mănâncă cu plăcere pere.)

Participiul trecut

Se formează adăugând -(e)t la forma de bază a verbului.

Exemplu:

at spiser = a mânca                             spist = mâncat

at have = a avea                                 haft = avut

at være = a fi                          været = fost

at gå = a merge                                  gået = mers

at rejse = a călători                             rejst = călătorit

at pleje = a juca                                  plejet = jucat

Unele verbe, pe lângă primirea terminaţiei -(e)t la participiu, îşi schimbă vocala radicală din rădăcină.

Exemplu:

at blive = a deveni                             blevet = devenit

at springe = a sări                               sprunget = sărit

at binde = a lega                                bundet = legat

at bringe = a aduce                            bragt = adus

at drikke = a bea                                drukket = beat

Acestea sunt doar câteva dintre excepţii. (De obicei, verbele care se comportă astfel sunt specificate în dicţionar cu forma de imperfect şi cea de participiu.) Verbele care se comportă astfel se numesc verbe tari.

Perfectul compus

Se formează din verbele auxiliare have sau være la forma de prezent (har, respectiv er) plus participiul trecut al verbului de conjugat.

De obicei este folosit have, verbul være se foloseşte alături de verbele intranzitive (care exprimă direcţia unei mişcări sau trecerea de la o stare la alta).

Exemplu:

at have = a avea                                 jeg har haft = eu am avut

at spiser = a mânca                             du har spist = tu ai mâncat

at spørge = a întreba                        han har spurgt = el a întrebat

at komer = a veni                               hun er kommet = ea a venit

ar gå = a merge                                  vi er gået = noi am mers

Mai mult ca perfectul

Se formează din imperfectul verbelor have şi være (formele de havde, respectiv var) plus participiul trecut al verbului de conjugat. Se foloseşte havde sau var în funcţie de auxiliarul folosit la perfect compus.

Exemplu:

at gå = a merge                                  du var gået = tu mersesei

at rejse = a călători                             jeg er rejst = eu călătorisem

at drikke = a bea                                jeg havde drukket = eu băusem

Imperfectul

Se formează în 3 feluri:

1)         Adăugând terminaţia -ede.

Exemplu:

at elske = a iubi                                  jeg elskede = eu iubeam

at arbejde = a lucra                 du arbejdede = tu lucrai

at svare = a răspunde             han svarede = el răspundea

2)         Adăugând terminaţia -te.

Exemplu:

at rejse = a călători                 jeg rejste = tu călătoreai

at høre = a auzi                                  hun hørte = ea auzea

3)         În mod neregulat.

at give = a da                         vi gav = noi dădeam

at springe = a sări                   jeg sprang = eu săream

at løbe = a alerga                    du løb = tu alergai

Viitorul

Se formează din prezentul verbului skulle (a trebui) sau ville (a voi) (formele de skal, respectiv vil) şi infinitivul verbului care trebuie exprimat la viitor.

Exemplu:

Lisbeth skal rejse til Rumænien.

Lisbeth vil rejse til Rumænien. (Lisbeth va călători în România.)

Uneori viitorul mai este format şi prin expresia komme til at (a ajunge să) împreună cu infinitivul verbului de conjugat.

Imperativul

Se formează eliminând terminaţia -e din forma de infinitiv.

Exemplu:

at have = a avea                                 hav! = ai!

at svare = a răspunde             svar! = răspunde!

at give = a da                         giv! = dă!

Observaţie: la unele verbe au loc modificări în rădăcină.

Exemplu:

at glemme = a uita                  glem! = uită! (un singur m)

at spille = a se juca                 spil! = joacă-te (un singur l)

Condiţionalul

Se formează din imperfectul verbelor ville (a voi) sau skulle (formele de ville, respectiv skulle) şi infinitivul verbului de conjugat.

Exemplu:

at have = a avea

jeg ville have = eu aş avea

jeg skulle have = eu aş avea

at være = a fi

du ville/skulle være = tu ai fi

Participiul prezent

Se formează adăugând terminaţia -ende la forma de infinitiv a verbului.

Exemplu:

at være = a fi              værende = fiind

at blive = a deveni                  blivende = devenind

at give = a da              givende = dând

Diateza pasivă

Se formează adăugând terminaţia -s verbelor aflate la infinitiv, prezent, imperfect, viitor, respectiv din forma potrivită a verbului at blive + participiul trecut al verbului de conjugat pentru timpurile perfect compus, mai mult ca perfect, respectiv condiţional.

Exemplu:

at give = a da; at svare = a răspunde

Diateza pasivă:

1)         Infinitiv

gives (a i se da); svarea (a i se răspunde)

2)         Prezent

gives (i se dă); svares (i se răspunde)

3)         Imperfect

gaves (i se dădu); svaredes (i se răspunse)

4)         Viitor

vil/skal gives (i se va da); vil/skal svares (i se va răspunde)

5)         Perfect compus

er blevet givet (i s-a dat)

6)         Mai mult ca perfect

var blevet givet (i se dăduse)

7)         Condiţional

ville/skulle blive givet (i s-ar da)

Negarea verbelor

Pentru a nega un verb se pune ikke (echivalentul lui nicht din limba germană) după verb sau, dacă verbul este însoţit de un verb auxiliar, după verbul auxiliar.

Exemplu:

Peter elskede Eva. (Peter o iubea pe Eva.)

Peter elskede ikke Eva. (Peter nu o iubea pe Eva.)

Niels rejser til Århus. (Niels călătoreşte în Århus.)

Niels rejser ikke til Århus. (Niels nu călătoreşte în Århus.)

Karin Larsen er kommet i dag. (Karin Larsen a venit astăzi.)

Karin Larsen er ikke kommet i dag. (Karin Larsen nu a venit astăzi.)

Verbele modale

Verbele modale însoţesc de obicei alte verbe, care se vor afla la infinitiv.

1) at måtte (a trebui, a fi obligat să)

Prezent: jeg må (eu trebuie să)

Imperfect: jeg måtte (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har måttet (eu a trebuit să)

Verbul mai este echivalentul lui to must din engleză sau müssen din germană (a trebui cu sens obligatoriu).

2) at skulle (a trebui, a urma să)

Prezent: jeg skal (eu trebuie să)

Imperfect: jeg skulle (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har skullet (eu a trebuit să)

Verbul skulle este echivalent cu to shall/should din engleză sau sollen din germană (a trebui cu sens neobligatoriu).

3) at kunne (a putea)

Prezent: jeg kan (eu pot)

Imperfect: jeg kunne (eu puteam)

Perfect compus: jeg har kunnet (eu am putut)

4) at ville (a voi)

Prezent: jeg vil (eu vreau)

Imperfect: jeg ville (eu vroiam)

Perfect compus: jeg har villet (au am vrut)

5) at burde (a trebui – obligaţie morală)

Prezent: jeg bør (eu trebuie)

Imperfect: jeg burde (eu trebuia)

Perfect compus: jeg har burdet (eu a trebuit)

Verbul burde este echivalent cu to ought to din engleză.

6) at turde (a se încumeta să, a avea curajul să)

Prezent: jeg tør (eu mă încumet să)

Imperfect: jeg turde (eu mă încumetam să)

Perfect compus: jeg har tordet (eu m-am încumetat să)

Verbul turde este echivalent cu to dare din engleză.

Infinitivul cu şi fără at

Infinitivul fără at se foloseşte după verbele modale sau cele ale simţurilor.

Exemplu:

Jeg vil ikke spise. (Nu vreau să mănânc.)

Han så mig spise. (El m-a văzut mâncând.)

Infinitivul cu at se foloseşte:

a)     după o prepoziţie

b)    ca şi subiect sau predicat

Subjonctivul

Subjonctivul nu mai este folosit în daneza modernă.

Ți-a plăcut acest articol? Ai cumva întrebări sau sugestii? Lasă-ne mai jos un comentariu și îți vom răspunde cât mai repede posibil.

Nu uita să ne dai și un like pe pagina noastră de Facebook.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Cum sa Folosesti Verbul in Limba Daneza&8221;

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s